Nunta Tradițională

Din cele mai vechi timpuri, nunta tradițională a reprezentat pentru români poate cel mai important moment al vieţii, grija deosebită arătată pentru pregătirea acesteia depăşind cu mult amploarea şi varietatea altor manifestări tradiţionale.

Astfel, căsătoria era consfintită prin ritualuri şi ceremonii specifice şi etapizat, toate având rolul de a îndepărta forţele răului şi a aduce tinerilor care-şi uneau destinele,  fecundidate, viaţă fericită şi abundenţă, iar pregătirile legate de căsătorie se manifestau în trei etape principale: logodna, nunta şi obiceiurile de după nuntă.

Desigur, unul dintre elementele principale în reuşita căsătoriei era ţinuta vestimentară -costumul tradiţional românesc –  care era aleasă cu grijă şi pregătită din timp, atât pentru logodnă sau cununia civilă şi nunta în sine, cât şi pentru ziua de după nuntă. Diferite, desigur, de la o regiune la alta şi chiar într-o aceeaşi zonă, costumele populare de nuntă aveau ca element comun structura generală.

Nunta Tradițională

De obicei, bărbaţii aveau portul format din cămaşă peste care era aşezat brâul sau chimirul şi iţari, iar pentru sezonul rece, peste cămaşă se punea o haină de postav ornată ori cojoc din piele şi pieptar. Fetele aveau de obicei portul predominant de culoare albă, format din cămașă, poală și, în funcție de zonă, „catrință”, „vălnic”, „opreg” sau „fotă”, iar găteala părului se făcea cu marame, năframă, voal ori cunună. În România din ultimii anii, tinerii aflaţi în prag de consfinţire a iubirii lor prin actul căsătoriei aleg, din ce în ce mai mult, reîntoarcerea la vestimentaţia pentru cununie şi nuntă cu elemente tradiţionale ale portului popular românesc.