Costum Botez Tradițional Baieței

Botez Tradițional

Cel mai fericit eveniment din viaţa unui cuplu este, de bună-seamă, venirea pe lume a copilului. Din moşi-strămoşi, marea bucurie se manifestă conform tradiţiilor şi obiceiurilor specifice fiecărei zone şi regiuni din România.  Implicarea părinţilor, a moaşei şi a viitorilor naşi ai copilului trebuia să fie din prima clipă a naşterii acestuia. Necesară pentru protejarea lui de forţele malefice, dar şi întru pregătirea micuţului pentru apartenenţa la comunitate. Astfel, copilul, de la naştere, trebuia ferit de deochi, la încheietura mâinii fiindu-i prins fir roşu. Prima scăldătoare era deosebit de importantă, descântecul şi micile daruri (fire busuioc, zahăr, bănuţi etc. ), de asemenea.

Desigur, toate erau înfăptuite în aşteptarea Botezului care, potrivit tradiţiilor strămoşeşti, nu poate avea loc mai devreme de 40 de zile de la naşterea pruncului, dar nici mai târziu de 4 luni de la venirea lui pe lume. Iar odată stabiliţi cei care aveau să devină părinţii spirituali ai copilului, adică naşii, aceştia erau cei care trebuiau să se ocupe de toate cele trebuincioase botezului. Un element deosebit de important al sărbătorii botezului îl reprezintă, până în zilele noastre, hăinuţele noi ale pruncului. Cele cu care naşa îl îmbracă imediat după cufundarea lui în cristelniţă şi ungerea cu untdelemn. Din străbuni, ţinuta naşilor, dar şi a părinţilor, pentru sărbătoarea botezului – costumul tradiţional românesc  -, trebuia să fie pregătită din timp. De asemenea, hainuţele cele noi ale pruncului erau alese cu grijă de naşi. Motivele tradiţionale româneşti ale zonei sau regiunii nu lipseau de pe acestea. Tot în portul popular veneau şi invitaţii la botez. Pe vremuri doar câţiva apropiaţi ai familiei erau invitați, iar de erau chemate ursitoare, acestea, la rându-le, în costume populare se înfăţişau.